sgâţ

sgîţ- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitaţie. Creaţie spontană, cf. hîţ, bîţ, fîţ. – Der. sgîtie, s.f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s.f. (şarpe), a cărui formă pare greşită şi pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ "animal"); sgîlţ(a), interj. (imită mişcarea de clătinare); sgîlţîi (var. zgîlţîi, sgîţîi, sgî(l)ţîna, sgî(l)ţîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati "a palpita" sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlţîială (var. sgîlţîitură, sgîlţînătură), s.f. (scuturătură, clătinare).

Trimis de blaurb, 11.12.2008. Sursa: DER