împreuna

împreuna
ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. refl. recipr. şi tranz. fact. A săvârşi sau a face să săvârşească actul sexual; a (se) împerechea. [pr.: -pre-u-. prez. ind. şi: (reg.) împreún] – Din împreună.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) împreuna ≠ a (se) despărţi, a (se) separa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleţi, a separa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMPREUNÁ vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A împreuna elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPREUNÁ vb. v. însuma, întruni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. şi pl. împreuneáză/împreúnă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPREUN//Á împreunaéz tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. împreuna culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPREUN//Á pers. 3 se împreunaeáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre fiinţe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • împreună — ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  Împreună ≠ separat, răzleţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎMPREÚNĂ adv. 1. laolaltă, (rar)… …   Dicționar Român

  • bloc — BLOC, blocuri, s.n. 1. Bucată mare dintr o materie solidă şi grea, masă solidă dintr o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ♢ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din… …   Dicționar Român

  • buchet — BUCHÉT, buchete, s.n. 1. Mănunchi de flori aranjate (şi legate) împreună. ♦ p. gener. Grup de obiecte de acelaşi fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee… …   Dicționar Român

  • coautor — COAUTÓR, OÁRE, coautori, oare, s.m. şi f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenţie etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârşit o infracţiune împreună cu alta sau… …   Dicționar Român

  • companie — COMPANÍE1, companii, s.f. 1. Tovărăşie, însoţire. ♢ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să i ţină de urât. 2. Grup mic de persoane care şi petrec vremea împreună; societate. 3 …   Dicționar Român

  • cor — COR1, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri… …   Dicționar Român

  • compatibil — COMPATÍBIL, Ă, compatibili, e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcţie, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre… …   Dicționar Român

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

  • olaltă — OLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc, laolaltă. ♢ loc. adv. Între olaltă = unul cu altul; reciproc. După olaltă = unul după altul (fără întrerupere). (Pe) lângă olaltă = unul (pe) lângă altul; alături. De olaltă = unul de altul, unul de celălalt. De… …   Dicționar Român

  • îngemăna — ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [prez. ind. şi: îngémăn] – lat. ingeminare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGEMĂNÁ vb …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”