sfârcui

SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. tranz. (reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



sfârcuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sfârcui, 3 sg. şi pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic