sfârcui

sfârcui
SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. tranz. (reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

sfârcuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sfârcui, 3 sg. şi pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • sfârcuire — SFÂRCUÍRE, sfârcuiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a sfârcui şi rezultatul ei. – v. sfârcui. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  sfârcuíre s. f., g. d. art. sfârcuírii; pl. sfârcuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ort …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”