sfântuleţ

sfântuleţ: SFÂNTULÉŢ, sfântuleţi, s.m. (pop.) Sfinţişor. – Sfânt + suf. -uleţ.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SFÂNTULÉŢ s. (bis.) sfinţişor, (pop.) sântuleţ.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sfântuléţ s. m., pl. sfântuléţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sfântuléţ, sfântuléţi, s.m. (pop.) 1. sfinţişor. 2. om făţarnic.

Trimis de blaurb, 11.12.2006. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

sfinţişor — SFINŢIŞÓR, sfinţişori, s.m. 1. (ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. işor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFINŢIŞÓR s. (bis.) 1. sfântuleţ, ( … Dicționar Român
sântuleţ — SÂNTULÉŢ, sântuleţi, s.m. (pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. uleţ. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SÂNTULÉŢ s. v. sfinţişor, sfântuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sântuléţ s. m … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias