- seninare
- senináre1, seninắri, s.f. (înv. şi reg.) seninătate, linişte, mulţumire sufletească.Trimis de blaurb, 08.12.2006. Sursa: DARsenináre2, seninắri şi senináre, s.f. (reg.) 1. stâncă (înaltă). 2. lespede netedă.Trimis de blaurb, 08.12.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.