- senin
- SENÍN, -Ă, senini, -e, adj., s.n. 1. adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniştit. ♦ Luminos. 2. fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă linişte, mulţumire sufletească; netulburat, luminos, liniştit, fericit. 3. s.n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ♢ loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neaşteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [var.: (înv. şi reg.) sărín, -ă adj.] – lat. serenus.Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98Senin ≠ înnorat, norosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSENÍN adj. v. lin, liniştit, netulburat, tihnit.Trimis de siveco, 10.05.2008. Sursa: SinonimeSENÍN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaş, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer senin.) 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziş, (înv. şi reg.) seninat, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (seninul cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi senin) 4. adj. limpede, luminos. (Zori senin.) 5. adj. frumos, (înv.) seninos. (Nopţi senin.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit senin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSENÍN adj., s. v. calm.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSENÍN s. v. astâmpăr, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesenín adj. m., pl. seníni; f. sg. senínă, pl. seníneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsenín s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSENÍN1 n. Lipsă de nori; seninătate; limpezime. ♢ Din senin deodată; pe neaşteptate. /<lat. serenusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENÍN2 senină (senini, senine) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fără nori; limpede. 2) fig. Care vădeşte linişte sufletească; calm; netulburat. Privire senină. /<lat. sarenusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsenín senínuri, s.n. (reg.) stâncă.Trimis de blaurb, 08.12.2006. Sursa: DARsenín (-nă), adj. – Limpede, clar. – var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. lat. serēnus (Puşcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rin › nin este recentă. – Der. seninare, s.f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. senineţe), s.f. (claritate), pe care Puşcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin).Trimis de blaurb, 05.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
