- semănător
- SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ fig. Propovăduitor. 2. s.f. Maşină agricolă cu tracţiune animală sau mecanică cu care se introduc seminţele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.Trimis de RACAI, 12.12.2004. Sursa: DEX '98SEMĂNĂTÓR adj. v. analog, apropiat, asemă-nător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSEMĂNĂTÓR s., adj. v. popularizator, pro-pagator, propovăduitor, răspânditor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesemănătór s. m., pl. semănătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEMĂNĂT//ÓR semănătoroáre (semănătoróri, semănătoroáre) m. şi f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. semănătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.