semanticism

SEMANTICÍSM s.n. (Astăzi rar) Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoaşterii la nivelul treptei raţionale. – Din rus. semantiţizm.

Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98



SEMANTICÍSM s. v. semantică.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



semanticísm s. n., pl. semanticísme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SEMANTICÍSM n. Curent în filozofia contemporană, care susţine că problema principală a filozofiei este interpretarea sensului cuvintelor; filozofie semantică. /semantică + suf. semanticismism

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SEMANTICÍSM s.n. Filozofie semantică. [var. semantism s.n. / < rus. semantiţism, cf. fr. sémantisme].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SEMANTICÍSM s. n. curent în lingvistica contemporană care susţine că principala problemă a filozofiei ar fi limba, pe care o identifică cu logica şi cu realitatea obiectivă, încercând să înlocuiască cercetarea ştiinţifică a realităţii cu analiza formală a sensului cuvintelor. (< rus. semantiţism)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN