- secăciune
- SECĂCIÚNE, secăciuni, s.f. (Rar) Faptul de a fi secat, uscat; uscăciune; secetă. – lat. siccatio, -onis.Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX '98SECĂCIÚNE s. v. secetă, uscăciune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesecăciúne s. f., g.-d. art. secăciúnii; pl. secăciúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSECĂCIÚN//E secăciunei f. rar 1) Caracter sec; uscăciune. 2) Vreme uscată; secetă; uscăciune. /<lat. siccatio, secăciuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsecăciúne s.f. (înv.) 1. (pop.) uscăciune; secetă. 2. proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelung la soare, la vânt etc. 3. (în forma: săcăciune) paralizie; invaliditate, infirmitate.Trimis de blaurb, 06.12.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.