- sectar
- SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s.m., adj. 1. s.m. Partizan înflăcărat şi intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant faţă de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX '98sectár s. m., adj. m., pl. sectári; f. sg. sectáră, pl. sectáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSECTÁR1 sectartă ( sectarţi, sectarte) m. şi f. Adept înflăcărat şi intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). /<fr. sectaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECTÁR2 sectară (sectari, sectare) 1) Care ţine de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit sectar. /<fr. sectaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECTÁR, -Ă s.m. şi f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.