- sectant
- SECTÁNT, -Ă, sectanţi, -te s.m. şi f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanţilor; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. cf. s e c t ă.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SECTÁNT s. v. pocăit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesectánt s. m., pl. sectánţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSECTÁN//T1 sectanttă (sectantţi, sectantte) 1) Care ţine de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădeşte exclusivism faţă de adepţii altor convingeri; exclusivist. /<lat. secans, sectantntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECTÁN//T2 sectanttă ( sectantţi, sectantte) m. şi f. Adept al unei secte religioase. /<lat. secans, sectantntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECTÁNT, -Ă s.m. şi f. Adept al unei secte religioase. // adj. Sectar. [cf. lat. sectans].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSECTÁNT, -Ă I. s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat. sectans)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.