secreţie

secreţie
SECRÉŢIE, secreţii, s.f. (fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ♢ Glandă cu secreţie internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreţie externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare şi de eliminare a produşilor de secreţie (1). [var.: secreţiúne s.f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.
Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX '98

SECRÉŢIE s. (fiziol.) 1. (rar) secretare, (înv.) stoarcere. (secreţie glandulară.) 2. secreţie endocrină = secreţie internă, (rar) incret, increţie; secreţie exocrină v. excreţie; secreţie externă v. excreţie, secreţie exocrină; secreţie internă v. secreţie endocrină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

secréţie s. f. (sil. -cre-ţi-e), art. secréţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. secréţiei; pl. secréţii, art. secréţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SECRÉŢI//E secreţiei f. 1) Eliminare a unor substanţe care constituie produsul activităţii glandelor din organism. 2) Substanţă produsă de către aceste glande. ♢ Glandă cu secreţie internă glandă care îşi elimină secreţia în sânge. Glandă cu secreţie externă glandă care îşi elimină secreţia în mediul exterior. [G.-D. secreţiei; Sil. se-cre-ţi-e] /<lat. secretio, secreţieonis, fr. sécrétion, germ. Sekretion
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SECRÉŢIE s.f. Proprietate pe care o au celulele unor glande de a produce diferite substanţe necesare activităţii organismului; substanţa secretată de aceste glande. ♦ (bot.) Substanţă organică de tip special, elaborată de plante în timpul activităţii lor vitale. [gen. -iei, var. secreţiune s.f. / < fr. sécrétion, cf. lat. secretio – separare].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SECRÉŢIE s. f. 1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanţe biochimice care sunt evacuate. 2. substanţa astfel produsă. (< fr. sécrétion, lat. secretio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • secréţie — s. f. (sil. cre ţi e), art. secréţia (sil. ţi a), g. d. art. secréţiei; pl. secréţii, art. secréţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • increţie — INCRÉŢIE s. v. secreţie endocrină, secreţie internă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  INCRÉŢIE s.f. (med.) Secreţie glandulară care rămâne în interiorul organismului; secreţie endocrină; incret. [var. increţiune s.f. / < fr.… …   Dicționar Român

  • bilios — BILIÓS, OÁSĂ, bilioşi, oase, adj. (Rar) Care suferă de un exces de secreţie biliară; care are la bază o secreţie biliară excesivă. ♢ Temperament bilios = temperament irascibil. [pr.: li os] – Din fr. bilieux, lat. biliosus. Trimis de paula, 21.06 …   Dicționar Român

  • endocrin — ENDOCRÍN, Ă, endocrini, e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care îşi varsă direct în sânge secreţiile ce conţin hormoni; glandă cu secreţie internă. 2. Care aparţine glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • exocrin — EXOCRÍN, Ă, exocrini, e, adj. Care are secreţie externă. ♦ Glandă exocrină = glandă al cărei conţinut se elimină printr un canal excretor. – Din fr. exocrine. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exocrín adj. m. (sil. crin), pl.… …   Dicționar Român

  • glandă — GLÁNDĂ, glande, s.f. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreţie, conducând o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc. – Din fr. glande. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GLÁNDĂ s. 1. (anat.) glandă corticosu… …   Dicționar Român

  • hipersecreţie — HIPERSECRÉŢIE, hipersecreţii, s.f. Secreţie exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hipersecréţie s. f. → secreţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  HIPERSECRÉŢIE f …   Dicționar Român

  • salivaţie — SALIVÁŢIE, salivaţii s.f. Faptul de a secreta salivă; salivat; funcţia glandelor salivare; secreţie (exagerată) de salivă. – Din fr. salivation, lat. salivatio, onis. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SALIVÁŢIE s. (fiziol.)… …   Dicționar Român

  • catar — CATÁR, cataruri, s.n. Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoţită de secreţie abundentă. – Din fr. catarrhe, lat. catarrhus. Trimis de valeriu, 18.11.2008. Sursa: DEX 98  CATÁR s. v. guturai. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • secreta — SECRETÁ, pers. 3 secretează, vb. I. tranz. A produce o secreţie. [prez. ind. şi: secrétă] – Din fr. sécréter. Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX 98  secretá vb. (sil. cre ), ind …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”