- seară
- SEÁRĂ, seri, s.f. Parte de la sfârşitul zilei, când începe să se întunece; interval de timp cuprins între sfârşitul zilei şi momentul când cineva îşi încheie activitatea, se duce la culcare. ♢ loc. adv. De cu seară = încă din timpul serii precedente; o dată cu venirea serii, la începutul serii. Către (sau spre, înspre, pe) seară = când se lasă seara. ♢ – expr. Bună seara! formulă de salut, la întâlnire sau la despărţire, în timpul serii. A da (cuiva) bună seara sau a-şi lua (de la cineva) bună seara (sau seara bună) = a saluta (pe cineva) în timpul serii. ♦ (Adverbial; în forma seara) în timpul de la sfârşitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece. – lat. sera.Trimis de ionel_bufu, 03.12.2007. Sursa: DEX '98SEÁRĂ s. v. înserare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeástă-seáră adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficde seáră prep. + s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficieri-seáră adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLuceáfărul-de-Seáră s. pr. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficseáră s. f., g.-d. art. sérii; pl. seriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEÁR//Ă seri f. Interval de timp dintre sfârşitul zilei (de când începe să se întunece) şi începutul nopţii. O seară de primăvară. ♢ Spre (sau înspre, către) seară pe înserate. De cu seară a) încă în seara zilei trecute; b) de cum s-a înserat. Bună searăa (sau searăa bună) formulă de salut folosită seara la venire şi la plecare. [G.-D. serii] /<lat. seraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXseáră (-éri), s.f. – Parte a zilei care corespunde cu sfîrşitul după-amiezii. – var. Mold. sară. Mr. seară, megl. sĕră, istr. sĕre. lat. sĕra (Diez, I, 379; Puşcariu 1518; REW 7841), cf. it. sera, prov. seir, fr. soir. – Der. aseară, adv. (în timpul serii de ieri), cu -a adverbial (cu ad, după Jarnik, ZRPh., XXVII, 499; cu illa, după Iordan, Arhiva, XXX, 57); deseară (var. diseară), adv. (în seara de azi); deunăseară, adv. (cealaltă seară); astară, adv. (înv., în noaptea asta); de astă seară; iaseară, adv. (la noapte), în Bucov.; însera, vb. (a se lăsa întunericul, a fi surprins de întuneric, a înnopta), cf. v. fr. anserir. – Der. neol. serată, s.f., din it. serata.Trimis de blaurb, 01.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.