- searbăd
- SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leşios. 2. fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la faţă; fără vlagă, veştejit. – et. nec.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Searbăd ≠ expresiv, gustosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. (Despre alimente) Fără gust, fad; (fig.) plicticos, monoton.Trimis de cancer, 04.08.2004. Sursa: DLRMSEÁRBĂD adj. 1. dulceag, fad, insipid, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lânced. (O mâncare searbăd.) 2. v. fad. 3. v. inexpresiv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSEÁRBĂD adj. v. acrit, acru, alterat, anost, banal, bătut, buhăit, descompus, fermentat, galben, împuţit, înăcrit, îngălbenit, monoton, neinteresant, nesărat, pal, palid, placid, plicticos, plictisitor, prins, puhav, slab, spălăcit, stins, stricat, umflat, uniform.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeseárbăd adj. m., pl. sérbezi; f. sg. seárbădă, pl. sérbedeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEÁRBĂD searbădă (sérbezi, sérbede) 1) (despre alimente) Care este fără gust. 2) (despre persoane) Care nu are vlagă; palid la faţă. 3) fig. Care plictiseşte; monoton. /<lat. exalbidusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXseárbăd (-dă), adj. – 1. Fără gust, neplăcut, flasc. – 2. Insipid, nesărat, fad. – 3. Palid, decolorat, pricăjit. – var. sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. fervĭdus "cald", deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, cf. încins. Schimbarea lui f › s nu este normală şi pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfii › sii. Ultimul sens este normal, cf, sp. desazonada "flasc" şi "indispus", dar nu este de uz popular şi ideea de culoare este şi nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greşeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee. Cu toate astea, aşa au încercat să-l explice diferiţi cercetători, pornind de la lat. *subalbidus "albicios" (Candrea, Éléments; REW 2934, art. suprimat) sau **exalbidus (Puşcariu 1521; Densusianu, rom., XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Der. din lat. *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai uşoară. Legătura cu alb. tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcat că th alb. poate reproduce întocmai un f lat. Der. serbezi (var. sărbezi), vb. refl. (a deveni searbăd; a fi indispus), cf. înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; REW 3265aN); sărbuşcă, s.f. (Mold., terci pregătit cu lapte acru).Trimis de blaurb, 02.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.