scârnav

scârnav
SCẤRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (reg.) Plin de murdărie; murdar. 2. fig. Dezgustător, greţos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [acc. şi: scârnáv] – Din sl. skvrŭnavŭ.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCÂRNAV adj. v. deşănţat, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, împuţit, jegos, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mânjit, mârşav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplăcut, neruşinat, nespălat, nesuferit, netrebnic, obscen, pătat, pornografic, puturos, răpănos, rău, rău-mirositor, respingător, ruşinos, scabros, scelerat, scârbos, slinos, soios, spurcat, ticălos, trivial, urât, vulgar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scârnav adj. m., pl. scârnavi; f. sg. scârnavă, pl. scârnave
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCÂRNAV scârnavă (scârnavi, scârnave) 1) Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijează curăţenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviinţe; urât; necuviincios. ♢ A avea gură scârnavă a folosi cuvinte triviale, indecente. /<sl. serunavu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • scârnăvi — SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCÂRNĂVÍ vb. v. defeca, ieşi, jegoşi, mânji, murdări, păta, pângări, profana,… …   Dicționar Român

  • scârnăvie — SCÂRNĂVÍE, scârnăvii, s.f. 1. Lucru murdar, scârnav; scârnăvenie, murdărie. 2. fig. Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic. – Scârnav + suf. ie. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCÂRNĂVÍE s. 1. v. scârboşenie. 2. v. lichea. Trimis de …   Dicționar Român

  • scârnăvenie — SCÂRNĂVÉNIE s.f. (Rar) Scârnăvie. – Scârnav + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  scârnăvénie s. f. (sil. ni e), art. scârnăvénia (sil. ni a), g. d. scârnăvénii, art. scârnăvéniei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cotăzit — cotăzít, ă, cotăzíţi, te, adj. (reg.) mârşav, murdar, scârnav. Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • dezagreabil — DEZAGREÁBIL, Ă, dezagreabili, e, adj. Neplăcut, supărător; penibil. [pr.: gre a ] – Din fr. désagréable. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  Dezagreabil ≠ agreabil, plăcut Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • dezgustător — DEZGUSTĂTÓR, OÁRE, dezgustători, oare, adj. Care trezeşte dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezgustător ≠ ademenitor, atrăgător, chemător, îmbietor, ispititor, tentant… …   Dicționar Român

  • infect — INFÉCT, Ă, infecţi, te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni şi manifestările lor) …   Dicționar Român

  • nedemn — NEDÉMN, Ă, nedemni, e, adj. Care nu este demn, nu este la înălţimea aşteptată; nevrednic. – Ne + demn (după fr. indigne). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nedemn ≠ demn, vrednic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NEDÉMN …   Dicționar Român

  • neplăcut — NEPLĂCÚT, Ă, neplăcuţi, te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferinţelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Ne + plăcut. Trimis de… …   Dicționar Român

  • obscen — OBSCÉN, Ă, obsceni, e, adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Neruşinat, trivial, indecent; vulgar, pornografic. – Din fr. obscène, lat. obscenus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OBSCÉN adj. 1. deşănţat, imoral, impudic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”