- scânteiuţă
- SCÂNTEIÚŢĂ, scânteiuţe, s.f. I. Scânteioară (1). II. (bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază şi cu flori roşii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochişor (2) (Angallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare şi cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumărea. [pr.: -te-iu-] – Scânteie + suf. -uţă.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCÂNTEIÚŢĂ s. 1. scânteioară. (O scânteie mică sau o scânteiuţă.) 2. v. scânteioară. 3. (bot.; Gagea arvensis) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii. 4. (bot.; Aster novibelgii) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluţă, vineţele (pl.), salbă-moale.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCÂNTEIÚŢĂ s. v. bănuţ, brumărea, ceapa-cio-rii, fierea-pământului, garoafă, licurici, părăluţă, potroacă, răcovină, ţintaură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCÂNTEIUŢĂ-DE-MÚNTE s. v. parpian.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimescânteiúţă s. f., g.-d. art. scânteiúţei; pl. scânteiúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÂNTEIÚŢ//Ă scânteiuţăe f. (diminutiv de la scânteie) 1) Plantă erbacee cu tulpină scundă, cu frunze mari ovale şi cu flori roşii sau albastre. 2) Plantă erbacee cu tulpină neramificată, cu frunze liniare şi cu flori galbene; ochişor. 3) la pl. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile roşii-violete, plăcut mirositoare; brumărele. [ Sil. -te-iu-ţă ] /scânteie + suf. scânteiuţăuţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.