- scula
- SCULÁ, scol, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn, a (se) deştepta. ♢ expr. (refl.) A se scula din morţi = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoşi. 2. refl. şi tranz. A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos. 3. refl. (pop.) A se ridica să plece; p. ext. a începe o acţiune, a se apuca de o treabă. 4. tranz. fig. A mobiliza, a aduna (în vederea unei acţiuni). ♦ tranz. şi refl. A (se) răscula. ♦ refl. (înv.) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil lat. *excubulare.Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX '98A (se) scula ≠ a (se) aşeza, a (se) culcaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA scula ≠ a aşezaTrimis de siveco, 13.10.2007. Sursa: AntonimeSCULÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. învia. 3. v. ridica. 4. a (se) ridica. (Se scula în picioare.)Trimis de siveco, 13.10.2007. Sursa: SinonimeSCULÁ vb. v. creşte, declanşa, dezlănţui, fortifica, isca, izbucni, îndrepta, înfiripa, însănătoşi, întări, întrema, înzdrăveni, lecui, normaliza, porni, răscula, răzvrăti, reconforta, redresa, reface, restabili, revolta, ridica, stârni, tămădui, tonifica, vindeca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesculá vb., ind. prez. 1 sg. scol, 2 sg. scoli, 3 sg. şi pl. scoálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scoáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SCULÁ scol intranz. 1) A face să se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage într-o acţiune amplă de interes comun; a mobiliza. scula tot satul. /<lat. excubulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SCULÁ mă scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se deştepta. scula la ora şapte. ♢ scula din morţi a învia. 2) A lua poziţie verticală; a se ridica în picioare. scula de pe scaun. ♢ scula din pat (sau după o boală) a se însănătoşi. /<ngr. excubulareTrimis de siveco, 29.01.2007. Sursa: NODEXsculá (scol, -át), vb. – 1. A ridica, a înălţa, a urca. – 2. A îndrepta, a desface, a pune drept. – 3. A deştepta, a trezi. – 4. (refl.) A se trezi, a se deştepta. – 5. (refl.) A se ridica, a se porni. – 6. (refl., înv.) A se ridica din morţi, a învia. – 7. (refl.) A se excita, a fi încins. – Mr. scol, sculare, megl. scol, sculari, istr. scolu. Origine obscură. Nu încape îndoială că este cuvînt identic cu it. collare "a urca şi a coborî cu ajutorul unei sfori", sicil. kuḍḍari "a traversa", prov. colar "a ridica vela" (cf. REW 2041), care sînt considerate ca provenind dintr-un lat. *collāre, din gr. ϰολάζω. Probabil trebuie să se pornească de la lat. *collum "gît" în sensul de "înălţime, eminenţă", ca în lat. collis, cf. succollāre "a se urca în cîrcă" (der. directă din succollāre, Candrea, Éléments, 74, nu este posibilă şi a fost abandonată chiar de autorul ei). lat. *collāre › alb. skul "a elibera" (Weigand, BA, III, 112; cf. REW 2990) nu pare clară. În general, se porneşte de preferinţă de la un lat. *excubulāre "a scoate din vizuină", termen de vînătoare (Puşcariu, Conv., lit., XXXV, 16; Puşcariu 1559; Puşcariu, Studii şi notiţe filologice, 74; Philippide, I, 357; Pascu, I, 154; Rosetti, I, 171), imposibil din punct de vedere semantic şi fonetic (ideea semantică nu este cea de "a scoate", ci de "a ridica"; *excŭbŭlo nu putea da scol). Celalalte explicaţii sînt la fel de imposibile: din lat. *excollocāre (Cihac, I, 146; Koerting 3366; Creţu 365; cf. contra Densusianu, rom., XXXIII, 285); din lat. *excollevāre (Diculescu, Originile limbii romîne, Bucureşti 1907, 54; Pascu, Beiträge, 11); din lat. extollĕre (Geheeb 34); din sl. raskoliti, cf. răscoli (Philippide, Principii, 107). Der. sculat, s.n. (trezit); sculătoare, s.f. (orhidee, Orchis papilionacea, Orchis morio); sculăţel, adj. (sălţăreţ, vioi); sculăreţ, adj. (priapic); sculătură, s.f. (înv., înviere).Trimis de blaurb, 28.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
