scula

scula
SCULÁ, scol, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn, a (se) deştepta. ♢ expr. (refl.) A se scula din morţi = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoşi. 2. refl. şi tranz. A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos. 3. refl. (pop.) A se ridica să plece; p. ext. a începe o acţiune, a se apuca de o treabă. 4. tranz. fig. A mobiliza, a aduna (în vederea unei acţiuni). ♦ tranz. şi refl. A (se) răscula. ♦ refl. (înv.) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil lat. *excubulare.
Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) scula ≠ a (se) aşeza, a (se) culca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A scula ≠ a aşeza
Trimis de siveco, 13.10.2007. Sursa: Antonime

SCULÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. învia. 3. v. ridica. 4. a (se) ridica. (Se scula în picioare.)
Trimis de siveco, 13.10.2007. Sursa: Sinonime

SCULÁ vb. v. creşte, declanşa, dezlănţui, fortifica, isca, izbucni, îndrepta, înfiripa, însănătoşi, întări, întrema, înzdrăveni, lecui, normaliza, porni, răscula, răzvrăti, reconforta, redresa, reface, restabili, revolta, ridica, stârni, tămădui, tonifica, vindeca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sculá vb., ind. prez. 1 sg. scol, 2 sg. scoli, 3 sg. şi pl. scoálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scoále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCULÁ scol intranz. 1) A face să se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage într-o acţiune amplă de interes comun; a mobiliza. scula tot satul. /<lat. excubulare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SCULÁ mă scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se deştepta. scula la ora şapte.scula din morţi a învia. 2) A lua poziţie verticală; a se ridica în picioare. scula de pe scaun.scula din pat (sau după o boală) a se însănătoşi. /<ngr. excubulare
Trimis de siveco, 29.01.2007. Sursa: NODEX

sculá (scol, -át), vb.1. A ridica, a înălţa, a urca. – 2. A îndrepta, a desface, a pune drept. – 3. A deştepta, a trezi. – 4. (refl.) A se trezi, a se deştepta. – 5. (refl.) A se ridica, a se porni. – 6. (refl., înv.) A se ridica din morţi, a învia. – 7. (refl.) A se excita, a fi încins. – Mr. scol, sculare, megl. scol, sculari, istr. scolu. Origine obscură. Nu încape îndoială că este cuvînt identic cu it. collare "a urca şi a coborî cu ajutorul unei sfori", sicil. kuḍḍari "a traversa", prov. colar "a ridica vela" (cf. REW 2041), care sînt considerate ca provenind dintr-un lat. *collāre, din gr. ϰολάζω. Probabil trebuie să se pornească de la lat. *collum "gît" în sensul de "înălţime, eminenţă", ca în lat. collis, cf. succollāre "a se urca în cîrcă" (der. directă din succollāre, Candrea, Éléments, 74, nu este posibilă şi a fost abandonată chiar de autorul ei). lat. *collārealb. skul "a elibera" (Weigand, BA, III, 112; cf. REW 2990) nu pare clară. În general, se porneşte de preferinţă de la un lat. *excubulāre "a scoate din vizuină", termen de vînătoare (Puşcariu, Conv., lit., XXXV, 16; Puşcariu 1559; Puşcariu, Studii şi notiţe filologice, 74; Philippide, I, 357; Pascu, I, 154; Rosetti, I, 171), imposibil din punct de vedere semantic şi fonetic (ideea semantică nu este cea de "a scoate", ci de "a ridica"; *excŭbŭlo nu putea da scol). Celalalte explicaţii sînt la fel de imposibile: din lat. *excollocāre (Cihac, I, 146; Koerting 3366; Creţu 365; cf. contra Densusianu, rom., XXXIII, 285); din lat. *excollevāre (Diculescu, Originile limbii romîne, Bucureşti 1907, 54; Pascu, Beiträge, 11); din lat. extollĕre (Geheeb 34); din sl. raskoliti, cf. răscoli (Philippide, Principii, 107). Der. sculat, s.n. (trezit); sculătoare, s.f. (orhidee, Orchis papilionacea, Orchis morio); sculăţel, adj. (sălţăreţ, vioi); sculăreţ, adj. (priapic); sculătură, s.f. (înv., înviere).
Trimis de blaurb, 28.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • sculă — SCÚLĂ, scule, s.f. 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor şi a proprietăţii acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acţionează nemijlocit asupra… …   Dicționar Român

  • SCULA — mons et silva in Suecia, Angermaniam in duas partes dividit. Mons altissimus et praeruptus, quamquam ruinam minitaus, aspectu horribilis, versus oram littoralem Sinus Botnici extensus …   Hofmann J. Lexicon universale

  • scula — bascula bouscula …   Dictionnaire des rimes

  • ÆSCULA`PIUS —    a son of Apollo and the nymph Coronis, whom, for restoring Hippolytus to life, Zeus, at the prayer of Pluto, destroyed with a thunderbolt, but afterwards admitted among the gods as god of medicine and the healing art; the cock, the emblem of… …   The Nuttall Encyclopaedia

  • Onlafbald and Scula — Onlafbald[note 1] and Scula (Old Norse: Skúli) were early 10th century Viking chieftains, notable for receiving lands through successful campaigning in what is now northern England. Onlafbald is also said to have been killed by the spirit of the… …   Wikipedia

  • Onlafbald y Scula — Onlafbald o también Onlaf el Rotundo[1] (nombre propio en nórdico antiguo:Bǫllr)[2] y Scula (nórdico antiguo:Skúli) fueron dos caudillos vikingos de principios del siglo X que tuvieron cierto éxito durante sus expediciones en la conquista del… …   Wikipedia Español

  • sculler — scul·ler || skÊŒlÉ™(r) n. rower, one who propels a boat with oars …   English contemporary dictionary

  • sculleries — scul·ler·y || skÊŒlÉ™rɪ n. area or room for washing dishes and performing messy tasks (British) …   English contemporary dictionary

  • scullers — scul·ler || skÊŒlÉ™(r) n. rower, one who propels a boat with oars …   English contemporary dictionary

  • scullery — scul·ler·y || skÊŒlÉ™rɪ n. area or room for washing dishes and performing messy tasks (British) …   English contemporary dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”