- scruntar
- scruntár s. n., pl. scruntáreTrimis de siveco, 23.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficscruntár, scruntáre şi scruntáruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de şuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat.Trimis de blaurb, 23.01.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.