- scrum
- SCRUM, (rar) scrumuri, s.n. 1. Materie neagră sau cenuşie care rămâne după arderea completă a unui corp (şi care poate păstra în parte forma obiectului ars). ♢ expr. A se alege scrumul (şi fumul sau şi cenuşa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai rămâne nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet. 2. Coajă arsă (dintr-o mâncare) care se prinde pe fundul unui vas. – cf. bg. s k r u m , alb. s h k r u m p .Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX '98SCRUM s. 1. zgură. (Pâinea din cuptor s-a făcut scrum.) 2. arsură. (scrumul de pe fundul unui vas.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSCRUM s. v. cenuşă, funingine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescrum s. n., pl. scrúmuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCRUM scrumuri n. Materie de culoare neagră-cenuşie provenită din arderea completă a unui corp (păstrând parţial forma obiectului ars). scrum de ţigară. ♢ A se preface în scrum (sau a se face scrum) a arde complet. A se alege scrum şi fum (sau şi cenuşă) din ceva (sau din cineva) a fi nimicit cu totul. /cf. alb. shkrumpTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscrum (-muri), s.n. – Cenuşă, coajă arsă, resturi de la ardere. – Mr., megl. scrum. var. înv. scrumb. Origine incertă. Explicaţia prin tc. cuman. kurum "funingine" (Meyer 409; Şeineanu, II, 318; Densusianu, Hlr., 383; Pascu, II, 161; Capidan, Raporturile, 458; Puşcariu, Lr., 258), cf. mag. korom, nu pare suficientă. Legătura cu alb. škrumb (Philippide, II, 733; Rosetti, II, 122), este evidentă: dar nu şi explicaţia sa. Mai probabil e vorba de o formaţie expresivă, ca în (s)grunţ sau sdrum(ica), explicaţie care serveşte şi pentru scruntar; ideea de bază este cea de a "a se face praf". Der. scruma (var. scrum(u)i), vb. (a arde, a incinera); scrumelniţă (var. scrumieră), s.f. (cenuşieră); scruntar, s.n. (loc nisipos şi pietros la marginea unei ape; Mold., insuliţă, dună), pornind probabil de la *scrunt "ţăndări, fărîme" (după părerea de nesusţinut a lui Giuglea, Dacor., III, 627), din v. germ. scrunta › germ. Schrund "crăpătură"); scrunţar, s.n. (teren accidentat), din acelaşi cuvînt, probabil contaminat cu sgrunţ; scrupos, adj. (Mold., sfărîmicios), fără îndoială în loc de *scrumpos, de la scrumb (legătura cu sl. krupa "griş", propusă de Tiktin, nu pare convingătoare). – Din rom. provin bg. skrum (Capidan, Raporturile, 211), ngr. σϰοῦρμος (Murnu, Lehnw., 42), şi desigur alb. škrumb, škrump. – cf. scurma.Trimis de blaurb, 27.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.