- scorţar
- SCORŢÁR, (1, 2) scorţari, s.m., (3) scorţare, s.n. 1. s.m. Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb, cu spinarea cenuşie, cu pântecele galben, cu ciocul drept, tare şi ascuţit şi cu coada scurtă şi retezată (Sitta europaea). 2. s.m. Scorţărel. 3. s.n. (reg.) Covor (ţărănesc); scoarţă. – Scoarţă + suf. -ar.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCORŢÁR s. (ornit.) 1. (Certhia familiaris) scorţăraş, scorţărel, (reg.) cojaiţă, cojar, cojoaică, pasăre-mânuitoare. 2. (Sitta europeaea caesia) (reg.) bocănitoare, căţărătoare, ciocârleţ, ţiclău, ţiclete, ţoi, ciocănitoare-mică.Trimis de siveco, 18.06.2007. Sursa: SinonimeSCORŢÁR s. v. ţiclean.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescorţár (pasăre) s. m., pl. scorţáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficscorţár (covor) s. n., pl. scorţáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCORŢÁR scorţari m. Pasăre migratoare, insectivoră, de talie mică, cu ciocul în formă de sabie, cu gâtul alb şi cu pântecele galben; ţiclete. /scoarţă + suf. scorţararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.