- scorpie
- SCÓRPIE, scorpii, s.f. 1. (pop.) Scorpion (1). ♦ (În basme) Fiinţă cu însuşiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări şi al cărei sânge ar avea însuşiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peşte teleostean marin cu aspect respingător, cu ţepii înotătoarelor foarte veninoşi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCÓRPIE s. (zool.) 1. scorpion. (Înţepătură de scorpie.) 2. scorpie-de-mare (Scorpaena porcus) = porc-de-mare, (rar) scorpenă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimescórpie s. f. (sil. -pi-e), art. scórpia (sil. -pi-a), g.-d. art. scórpiei; pl. scórpii, art. scórpiile (sil. -pi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficscórpie-de-máre s. f. (sil. -pi-e)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÓRPI//E scorpiei f. 1) v. SCORPION. 2) folc. Fiinţă fantastică, închipuită ca un monstru feminin cu mai multe capete, care varsă flăcări pe nări şi al cărei sânge ar avea proprietăţi miraculoase. 3) fig. Femeie rea şi perfidă. [G.-D. scorpiei; Sil. scor-pi-e] /<sl. skorpijaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscórpie (-ii), s.f. – 1. Scorpion. – 2. Dragon. – 3. Constelaţia Scorpionului. – Mr. scorpiu. Mgr. σϰορπίον, prin intermediul sl. skorpija (Miklosich, Fremdw., 125; Densusianu, rom., XXXIII, 285; Murnu 50; cf. REW 7741a şi Vasmer, gr., 134). Este dubletul lui scorpion, s.m., din fr. scorpion şi a lui scorpenă, s.f. (porc-de-mare, Scorpaena scrofa), din ngr. σϰόρπαινα. Din var. sl. skoropei, skoropeja cu suf. -niţă pare să provină coropişniţă.Trimis de blaurb, 24.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.