- schinduf
- SCHINDÚF s.m. (bot.) 1. Cimbrişor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuinţată ca nutreţ pentru vite sau folosită în bucătărie şi în medicină (Trigonella foenum graecum). – et. nec.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCHINDÚF s. (bot.; Trigonella foenum graecum) (reg.) molotru.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSCHINDÚF s. v. cimbrişor, sulfină albastră.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeschindúf s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCHINDUF s.m. Plantă erbacee, îndeobşte folosită ca nutreţ, numită şi fân grecesc (Trigonella foenum-grecum), ale cărei seminţe se folosesc în ţările asiatice drept condiment – fie uscate, adăugate în amestecuri tradiţionale (curry), fie încolţite ca o verdeaţă picantă, în salate.Trimis de gal, 25.06.2005. Sursa: DGEschindúf2, -ă, s.m. şi f. (reg.) 1. persoană mică de statură. 2. persoană cu părul ciufulit, zbârlit; cu aspect neîngrijit, îngălată sau cu hainele în dezordine. 3. om (copil) înfofolit, încotoşmănat. 4. om molâu, posac, ursuz.Trimis de blaurb, 29.11.2006. Sursa: DARschindúf (-fi), s.m. – Cimbrişor (Thymus serpyllum). – var. schindufă. bg. sminduh "Trigonella caerulea" (Conev 46); schimbul fonetic e destul de ciudat. – var. schinduc, s.m. (Mold., plantă, Conioselinum tataricum).Trimis de blaurb, 20.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.