- sulfină
- SULFÍNĂ, sulfine, s.f. Numele a două plante erbacee, melifere şi medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [var.: sulcínă s.f.] – lat. *sulfina (< sulphur).Trimis de rain_drop, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SULFÍNĂ s. (bot.) 1. (Melilotus officinalis) (reg.) molotru, iarbă-de-piatră, trifoi-mare. 2. (Meli-lotus albus) (reg.) molotru alb. 3. sulfină albastră (Melilotus coerulea) = (reg.) schinduf, molotru albastru.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesulfínă s. f., g.-d. art. sulfínei; pl. sulfíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSULFÍN//Ă sulfinăe f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze trifoliate, zimţate, cu flori mici, aromate, grupate în spice lungi şi subţiri, cu fructe păstăi. [G.-D. sulfinei] /<lat. sulfinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsulfínă (-ne), s.f. – Iarbă-de-piatră (Melilotus officinalis, m. albus). – var. sulcină, sulvină, sufulf. lat. sulfῑna, plantă nedeterminată, cf. a. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care derivă de la sulphur "sulf", se explică prin culoarea florilor (Scriban, R. critică, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postulează *sulfina, fără a-i cunoaşte existenţa). Legătura cu sl. žlŭtŭ "galben", pol. žołtina "galben" (Cihac, II, 380) este improbabilă. var. sulcină este ciudată, dar cf. şuf, şuc şi şufări. Sufulf trebuie să rezulte dintr-o contaminare cu mag. szúlfü "cimbru" (Cihac, II, 527).Trimis de blaurb, 09.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.