schelétic — adj. m., pl. schelétici; f. sg. scheléticã, pl. schelétice … Romanian orthography
muşchi — MUŞCHI1, muşchi, s.m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veşnic verzi în locurile umede şi umbroase şi au ca organe de reproducere anteridii şi arhegoane; (şi la sg.) plantă din această clasă. ♦… … Dicționar Român
jigărit — JIGĂRÍT, Ă, jigăriţi, te, adj. (fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – cf. magh. s z i g á r. Trimis de cata, 16.10.2007. Sursa: DEX 98 Jigărit ≠ zdravăn Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
osificat — OSIFICÁT, Ă, osificaţi, te, adj. (Despre părţile membranoase şi cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ fig. Osos, scheletic. – v. osifica. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
pricăjit — PRICĂJÍT, Ă, pricăjiţi, te, adj. (reg. şi fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – v. pricăji. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRICĂJÍT adj. v. pipernicit. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
schelet — SCHELÉT, schelete, s.n. 1. Totalitatea oaselor care susţin corpul unui vertebrat; sistemul osos aşezat în poziţia sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistenţă al unei construcţii sau al unui ansamblu … Dicționar Român
scheletos — scheletós, oásă, adj. (înv.) scheletic. Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sfoiegit — SFOIEGÍT, Ă, sfoiegiţi, te, adj. (reg.) Muced, umed; p. ext. îngălbenit, sfrijit.[pr.: sfo ie ] – v. sfoiegi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFOIEGÍT adj. v. muced, mucegăit, mucezit, scheletic, sfrijit, slab … Dicționar Român
sfrijit — SFRIJÍT, Ă, sfrijiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – v. sfriji. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Sfrijit ≠ zdravăn, grăsan Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime SFRIJÍT adj. 1. chircit,… … Dicționar Român
slab — SLAB, Ă, slabi, e, adj. 1. (Despre oameni şi animale sau despre părţi ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscăţiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conţine sau are… … Dicționar Român
