sburare

sburá (sbór, sburát), vb. – A se mişca, a pluti în aer. – Mr. azboair, azburare. lat. *exvǒlāre (Puşcariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s.n. (planare, mişcare în aer); sburatic, adj. (uşor); sburător, adj. (care zboară; s.m., duh rău); sburătoare, s.f. (pasăre); sburătăci (var. sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura scurt, a învăţa să zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga păsările; a trage, a azvîrli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburătură, s.f. (zbor; aşchie, ţandără, bulgăre; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil ; parte anterioară a tunului).

Trimis de blaurb, 23.01.2009. Sursa: DER