sbeg

sbeg (zbéguri), s.n. – Joacă, săritură. – var. zbeg, şi der. sb. zbjeg "alergare", din sl. begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin), cf. cr., slov. sbeg, pol. zbieg. – Der. sbe(n)gui, vb. ( a juca, a sări); sbigui (var. sbihui, sghihui, sbrehui), vb. (Mold., a sări, a zburda); sbe(n)guială, s.f. (hîrjoană, joacă); sbughi, vb. (a o şterge, a o tuli). Pentru tratamentul acestor der., evident expresiv, cf. der. lui smîc, sbanţ, şi sbilţ.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



sbeg (zbéguri), s.n. – (Trans.) Buruiană. – var. zbeg. Origine necunoscută. Nu pare că ar trebui confundat cu cuvîntul următor, poate sbăg, s.n. (Bihor, ceaţă, pîclă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER