sapă

SÁPĂ¹, sape, s.f. 1. Unealtă agricolă pentru săpat şi prăşit, alcătuită dintr-o lamă de oţel plană sau puţin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn. ♦ Sapă rotativă = maşină agricolă (cu tracţiune animală) care sfărâmă, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formată la suprafaţa pământului înainte de răsăritul plantelor. ♢ expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă. 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colţurile unei case ţărăneşti. – lat. sappa.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SÁPĂ² s.f. (pop.) Faptul de a săpa. – Din săpa (derivat regresiv).

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SÁPĂ³, sape, s.f. (La cai sau, mai rar, la alte animale) Crupă. – cf. scr. s a p i .

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SÁPĂ s. 1. (Transilv.) târşiţă. (Şi-a cumpărat o sapă nouă.) 2. v. prăşit. 3. (ind.) trepan. (Un tip de sapă folosită în exploatările petroliere.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SÁPĂ s. v. crupă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SÁPĂ s. v. brăzdar, cazma, fier lat, ghionoi, hârleţ, rariţă, săpăligă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sápă (unealtă, acţiunea, crupa calului) s. f., g.-d. art. sápei; pl. sápe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sápă-foráj s. f., g.-d. art. sápei-foráj; pl. sápe-foráj

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SÁP//Ă¹ sapăe f. 1) Unealtă agricolă formată dintr-o lamă semicirculară de oţel, fixată pe o coadă de lemn şi folosită la prăşit. ♢ A trage (cu) sapăa a prăşi. sapăa şi lopata moartea. sapă rotativă maşină agricolă având ca organ de lucru discuri dinţate, cu ajutorul cărora se distruge crusta solului. 2) Munca prăşitului. A se duce la sapă. [G.-D. sapei] /<lat. sappa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SÁP//Ă² sapăe f. (la unele animale, mai ales la cai) Partea posterioară a trunchiului, de la şale până la baza cozii; crupă. /cf turc. sap, sb., bulg. sapa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sápă (sápe), s.f. – 1. Unealtă agricolă. – 2. Praşilă, prăşire. – Mr., megl. sapă, istr. sope. lat. vulg. sappa (Roensch, ZRPh., I, 414; Densusianu, Hlr., 197; Puşcariu 1512; Candrea, Elemente, 404; REW 9599), cf. it. zappa, fr. sape, sp. zapa, ngr. τσάπα (Cihac, II, 694), tc. capa (Popescu-Ciocănel 41). – Der. săpa, vb. (a prăşi, a lucra cu sapa; a excava, a scobi, a scrijeli; a roade, a mînca; a găuri, a sfredeli), mr., megl. sap, poate direct din lat. vulg. sappāre (Puşcariu 1511; Tiktin); săpăcios, adj. (care se năruie, sfărîmicios); săpător, s.m. (muncitor cu sapa; soldat care sapă tranşee; sculptor, tăietor); săpătură, s.f. (prăşire, muncă cu sapa; groapă, adîncitură; tăietură, sculptură); săpoi, s.n. (sapă mare, tîrnăcop); săpăligă, s.f. (sapă mică, greblă). Din rom. provin rut. sapa, s., sapaty, vb., sapanie, s., obsapaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 404), mag. szápoly, s., szápaly, s., şi probabil alb. sëpatë "topor".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



sápă (sápe), s.f. – Crupă. sb., slov. sapi (Cihac, II, 284), cf. tc. sap (Şeineanu, II, 314).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER