săpa

SĂPÁ, sap, vb. I. tranz. 1. A lucra, a fărâmiţa cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânţa, a prăşi etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un şanţ în pământ. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ tranz. şi refl. fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi şi alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ♦ tranz. şi refl. recipr. fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-şi) facă rău. – lat. sappare.

Trimis de RACAI, 02.05.2008. Sursa: DEX '98



SĂPÁ vb. 1. v. excava. 2. v. prăşi. 3. v. roade. 4. v. eroda. 5. v. sculpta. 6. a imprima, a întipări. (Vremea a săpa brazde adânci pe fruntea lui.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SĂPÁ vb. v. fixa, rămâne, scormoni, scurma, submina, uzurpa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



săpá vb., ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sg. şi pl. sápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sápe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SĂPÁ sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (hârleţul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, şanţuri etc.) A face prin adâncire în pământ şi aruncarea lui în afară. 3) (cartofi, morcovi, sfeclă etc.) A scoate din pământ cu sapa (hârleţul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava în piatră, în lemn etc. 5) fig. A face să se întipărească; a imprima. săpa urme adânci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o acţiune îndelungată şi sistematică; a distruge treptat; a măcina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor acţiuni de compromitere. /<lat. sapare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX