- răşchira
- RĂŞCHIRÁ, răşchirez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) întinde în lături. 2. tranz. şi refl. A (se) răsfira, a (se) împrăştia. 3. tranz. A răşchia. [var.: răschirá vb. I.] – cf. r ă s f i r a.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98A se răşchira ≠ a se grămădiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRĂŞCHIRÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, cheltui, circula, depărta, destrăma, dispersa, extinde, goni, irosi, izgoni, împrăştia, îndepărta, întinde, lăţi, prăpădi, propaga, răsfira, răspândi, răz-leţi, risipi, spulbera, transmite, zvârli.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăşchirá vb., ind. prez. 1 sg. răşchiréz/răşchír, 3 sg. şi pl. răşchireáză /răşchírăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂŞCHIRÁ răşchír tranz. 1) A face să se răşchire. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a răscrăcăna. /cf. a răsfiraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE RĂŞCHIRÁ se răşchíră intranz. 1) (despre păr şi obiecte din fire) A se desface îndepartându-se fir de la fir; a se răsfira. 2) pop. (despre fiinţe) A-şi desface picioarele în lături; a se crăcăna. /cf. a se răsfiraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăşchirá (răşchír, răşchirát), vb. – 1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. – 2. A se risipi, a se împrăştia. – var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un sl. *rasširiti ‹ širiti "a se dilata", cu disimilare consonantică la fel cu răşchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după aceşti autori ar trebui să se pornească de la noţiunea de "destrăma", de unde trecerea spre "dilata") nu este simplă şi nu poate să explice forma răşchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relaţia cu sl. raskriljati "a se întinde" din krilo "aripă" (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.