rãzmeríţã — s. f., g. d. art. rãzmeríţei; pl. rãzmeríţe … Romanian orthography
răscoală — RĂSCOÁLĂ, răscoale, s.f. 1. Răzvrătire spontană şi neorganizată a ţărănimii oprimate; revoltă, răzmeriţă. ♦ fig. Protest. 2. fig. Zarvă, agitaţie. – Din răscula. cf. sl. r a s c k o l a schismă, despărţire . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
tevatură — TEVATÚRĂ s.f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriţă. – Din tc. tevatür. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TEVATÚRĂ s. v. hărmălaie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
Ontology (information science) — In computer science and information science, an ontology formally represents knowledge as a set of concepts within a domain, and the relationships between those concepts. It can be used to reason about the entities within that domain and may be… … Wikipedia
bont — BONT, BOÁNTĂ, bonţi, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt şi gros. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 Bont ≠ ascuţit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
burzuluială — BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s.f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (înv.) Răscoală. – Burzului + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BURZULUIÁLĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriţă,… … Dicționar Român
hain — HAÍN, Ă, haini, e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Hain ≠ milos, milostiv Trimis de siveco, 16.12.2008. Sursa: Antonime… … Dicționar Român
pogrom — POGRÓM, pogromuri, s.n. Ucidere în masă a membrilor unui grup naţional minoritar, organizată de elemente naţionaliste, şovine. – Din rus. pogrom. Trimis de ana zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 pogróm s. n. (sil. grom), pl. pogrómuri Trimis de … Dicționar Român
rebeliune — REBELIÚNE, rebeliuni, s.f. Act de violenţă sau de ameninţare gravă săvârşit faţă de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuţiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [pr.: li u ] – Din fr.… … Dicționar Român
rezmeriţă — RÉZMERIŢĂ s.f. v. răzmeriţă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
