răzbici

răzbici: RĂZBÍCI¹, răzbice, s.n. (reg.) Beţişor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înţepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂZBICÍ², răzbicesc, vb. IV. tranz. (reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici¹.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂZBÍCI s. v. retevei, scurtătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RĂZBICÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfre-deli, străpunge.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răzbíci s. n., pl. răzbíce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

răzbicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzbicésc, imperf. 3 sg. răzbiceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzbiceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

găuri — GĂURÍ, găuresc, vb. IV. tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [pr.: gă u ] – Din gaură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
retevei — RETEVÉI, reteveie, s.n. (pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RETEVÉI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete,… … Dicționar Român
răsbici — răsbicí ( césc, ít), vb. – 1. A străpunge, a perfora. – 2. A goli o creangă de soc pentru a face o puşcă. – var. răzbici. sb. razbučiti (Candrea). În Olt. – Der. răsbici, s.n. (beţigaş cu care se curăţă puşca de soc). Trimis de blaurb, 07.10.2008 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias