Dicționar Român. 2013.
erinii — ERINÍI s.f. pl. Divinităţi ale infernului, la greci, reprezentate ca nişte femei cu părul răvăşit, împletit cu şerpi, şi corespunzând, la romani, furiilor. – Din fr. érinnyes. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 erínii s. f. pl., art.… … Dicționar Român
deranjat — DERANJÁT, Ă, deranjaţi, te, adj. Care este în dezordine, în neorânduială; răvăşit, răscolit; mutat de la loc. – v. deranja. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DERANJÁT adj. 1. răscolit, răvăşit, zăpăcit. (Are toate hârtiile… … Dicționar Român
răscolit — RĂSCOLÍT, Ă, răscoliţi, te, adj. 1. În dezordine, răvăşit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – v. răscoli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Răscolit ≠ aranjat… … Dicționar Român
răbonţat — răbonţát, ă, adj. (reg.) răvăşit, împrăştiat. Trimis de blaurb, 10.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
răscol — RĂSCÓL, răscoale, s.n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ♢ expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. II. (pop.) Separare a oilor, toamna, la… … Dicționar Român
sus — adv. 1. Într un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care … Dicționar Român
