răscopt — RĂSCÓPT, OÁPTĂ, răscopţi, oapte, adj. Copt mai mult decât trebuie; copt tare, bine. ♢ Ouă răscoapte = ouă fierte tari. ♦ fig. (peior. despre oameni) Matur, trecut de prima tinereţe. ♦ Încins de soare, ars. – v. răscoace. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
răscoacere — RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s.f. Faptul de a (se) răscoace. – v. răscoace. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răscoácere s. f., g. d. art. răscoácerii; pl. răscoáceri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
scoace — SCOÁCE vb. v. acri, altera, aprinde, descompune, fermenta, împuţi, înăcri, încinge, răscoace, strica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime A SCOÁCE scoc tranz. pop. (chişleagul) A încălzi la foc pentru a face brânză. /<lat.… … Dicționar Român
coace — COÁCE, coc, vb. III. 1. tranz. A supune un aliment la acţiunea căldurii (în cuptor) spre a l face bun de mâncat. ♢ expr. A i coace (cuiva) turta sau a i o coace = a încerca să i facă rău (cuiva); a i întinde (cuiva) o cursă. ♦ refl. (Despre… … Dicționar Român
plegiţa — plegiţá, pers. 3 sg. plegiţeáză, vb. I refl. (reg.; despre grâu) a se coace mai mult decât trebuie; a se răscoace. Trimis de blaurb, 29.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
prisăci — prisăcí, prisăcésc, vb. IV 1. (înv. şi reg.; în formele priseci, preseci)) a tăia. 2. (reg.) a sparge, a zdrobi. 3. (refl.; reg.; despre cereale) a se scutura (din cauza coacerii excesive); a se răscoace. Trimis de blaurb, 24.08.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
scrădi — scrădí, pers. 3 sg. scrădéşte, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante sau părţile lor) a se usca foarte tare; a se răscoace. 2. (despre unele alimente) a se frige sau a se coace prea tare; a se arde. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
încinge — ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ♢ tranz. fact. El încinge focul. 2. refl. şi tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ tranz. fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a… … Dicționar Român
înfierbânta — ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face fierbinte. ♦ fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ refl. fig. A se antrena într o acţiune; a se înflăcăra. ♦ tranz. fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
