- răpitură
- RĂPITÚRĂ, răpituri, s.f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98răpitúră s. f., g.-d. art. răpitúrii; pl. răpitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
răpitură
Look at other dictionaries:
răpi — RĂPÍ, răpesc, vb. IV. tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viaţa cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un… … Dicționar Român
răpire — RĂPÍRE, răpiri, s.f. Acţiunea de a răpi şi rezultatul ei; răpitură. [var.: (înv. şi pop.) hrăpíre s.f.] – v. răpi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPÍRE s. 1. (jur.) (liv … Dicționar Român