roştei

ROŞTÉI, roşteie, s.n. (reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oţel şi care se foloseşte ca închizătoare la uşi şi la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenuşa. – Din magh. rostély.

Trimis de LauraGellner, 14.07.2004. Sursa: DEX '98



ROŞTÉI s. v. gratie, zăbrea.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



roştéi s. n., pl. roştéie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



roştéi (roştéie), s.n. – (Trans.) Gratie, zăbrea. Mag. rostély, slov. roštelj (Cihac, II, 319).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER