firuţă — FIRÚŢĂ s. (bot.; Poa) (reg.) fân, floarea fânului, şuvar de munte. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime FIRÚŢĂ s. v. rourică, şovar de munte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime firúţă s. f., g. d. art. firúţei; … Dicționar Român
plutitoare — PLUTITOÁRE s. v. plută, rourică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime plutitoáre (bot.) s. f., g. d. art. plutitórii; pl. plutitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PLUTIT//OÁRE plutitoareóri … Dicționar Român
cer — CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore,… … Dicționar Român
iarbădulce — IARBĂ DÚLCE s. v. fereguţă, lemn dulce, rourică. Trimis de siveco, 28.12.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pluti — PLUTÍ, plutesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri) A se menţine la suprafaţa unui lichid prin cufundare parţială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafaţa unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2.… … Dicționar Român
plutitor — PLUTITÓR, OÁRE, plutitori, oare, adj., s.n., s.f. 1. adj. Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă… … Dicționar Român
rouă — RÓUĂ s.f. Picături de apă care acoperă dimineaţa suprafaţa pământului, obiectele de pe sol, vegetaţia etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la… … Dicționar Român
