- riţuit
- RIŢUÍT s.n. Riţuire. – v. riţui.Trimis de IoanSoleriu, 09.07.2004. Sursa: DEX '98RIŢUÍT s. (tehn.) riţuire. (riţuitul unei foi de carton.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeriţuít s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.