riţuire

RIŢUÍRE, riţuiri, s.f. Acţiunea de a riţui şi rezultatul ei; crestare, riţuit. – v. riţui.

Trimis de IoanSoleriu, 09.07.2004. Sursa: DEX '98



RIŢUÍRE s. v. riţuit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



riţuíre s. f., g.-d. art. riţuírii; pl. riţuíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic