- rezervaţie
- REZERVÁŢIE, rezervaţii, s.f. 1. (Adesea urmat de determinarea "naturală") Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante, animale, minereuri sau formaţii geologice rare, care prezintă importanţă din punct de vedere ştiinţific. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populaţia de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui stat. – Din fr. réservation.Trimis de IoanSoleriu, 28.03.2008. Sursa: DEX '98REZERVÁŢIE s. v. rezervă.Trimis de siveco, 28.03.2008. Sursa: Sinonimerezerváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rezerváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rezerváţiei; pl. rezerváţii, art. rezerváţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREZERVÁŢI//E rezervaţiei f. 1) Teritoriu ocrotit de lege, pe cuprinsul căruia se află plante, animale sau minereuri rare, prezentând o deosebită valoare ştiinţifică. rezervaţie naturală. 2) Teritoriu limitat din cadrul unei ţări pe care sunt silite să locuiască anumite grupuri etnice, socotite a fi de rasă inferioară. /<fr. réservationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREZERVÁŢIE s.f. 1. Teritoriu cu plante, animale şi formaţii geologice rare, pe care este oprită prin lege orice transformare. 2. Limite teritoriale într-un stat înăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băştinaşi. [gen. -iei, var. rezervaţiune s.f. / cf. fr. réservation].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREZERVÁŢIE s. f. 1. suprafaţă de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei şi formaţiunilor geologice rare. 2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băştinaşi. (< fr. réservation)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.