rezervatar

REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Moştenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. adj., s.n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX '98



rezervatár adj. m. (despre moştenitori), s. m., pl. rezervatári; f. sg. rezervatáră, pl. rezervatáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



rezervatár adj. n. (despre stat), s. n., pl. rezervatáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REZERVATÁR rezervatară (rezervatari, rezervatare) şi substantival 1) (despre moştenitori) Care are dreptul la rezervă succesorală. 2) (despre state) Care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. / <fr. réservataire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REZERVATÁR, -Ă adj., s.m. şi f. (Moştenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [cf. fr. réservataire].

Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN



REZERVATÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (moştenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN