Dicționar Român. 2013.
indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
indignaţiune — INDIGNAŢIÚNE, indignaţiuni, s.f. (înv.) Indignare. [pr.: ţi u ] – Din fr. indignation, lat. indignatio, onis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INDIGNAŢIÚNE s. v. indignare, revoltare, revoltă, scandalizare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
oţăreală — OŢĂREÁLĂ, otăreli, s.f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oţărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oţărî + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
oţărâre — OŢĂRÂRE, oţărâri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) oţărî; oţăreală (1). [var.: oţeríre s.f.] – v. oţărî. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OŢĂRÂRE s. v. furie, groază, indignare, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire,… … Dicționar Român
