oţãrấre — s. f., g. d. art. oţãrấrii; pl. oţãrấri … Romanian orthography
furie — FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [acc … Dicționar Român
groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… … Dicționar Român
indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
oţerire — OŢERÍRE s.f. v. oţărâre. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
oţăreală — OŢĂREÁLĂ, otăreli, s.f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oţărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oţărî + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
încrâncenare — ÎNCRÂNCENÁRE, încrâncenări, s.f. Acţiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleştare sângeroasă. – v. încrâncena. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCRÂNCENÁRE s. groază, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare … Dicționar Român