- revoca
- REVOCÁ, revóc, vb. I. tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziţie. 2. A scoate dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcţie printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.Trimis de C_Taut, 22.02.2004. Sursa: DEX '98A revoca ≠ a desemna, a numiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeREVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A revoca un ordin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerevocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. şi pl. revócăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REVOCÁ revóc tranz. 1) (legi, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. revoca un arest. 2) (miniştri sau titulari) A înlătura din funcţie; a destitui. revoca un amba-sador. revoca un funcţionar. /<fr. révoquer, lat. revocareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DNREVOCÁ vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.