- resteu
- RESTÉU, resteie, s.n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reţine grumazul animalului în jug. ♢ expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [var.: (reg.) răstéu, restéi s.n.] – et. nec.Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX '98RESTÉU s. v. retevei, scurtătura, spetează.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerestéu s. n., art. restéul; pl. restéieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRESTÉ//U resteuie n. Fiecare dintre cele două bare cu care se închid părţile laterale ale jugului. ♢ A lua pe cineva cu resteuul a se răsti la cineva. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrestéu (restéie), s.n. – Cui cu care se închide jugul. – var. răsteu, restei, restel. Mag. ereszto "care dă drumul" (Scriban; Gáldi, Dict., 95). Legătura cu sl. rastaviti "a separa", bg. razstav "separare" (Cihac, II, 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.