reprobábil — adj. m. (sil. pro ), pl. reprobábili; f. sg. reprobábilã, pl. reprobábile … Romanian orthography
condamnabil — CONDAMNÁBIL, Ă, condamnabili, e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. – Din fr. condamnable. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Condamnabil ≠ necondamnabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
clică — CLÍCĂ, clici, s.f. Grup de oameni întovărăşiţi în vederea unui scop reprobabil; clan, bandă, şleahtă. – Din fr. clique. Trimis de hai, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 CLÍCĂ s. v. bandă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime clícă s. f., g.… … Dicționar Român
cuveni — CUVENÍ vb. 1. v. merita. 2. v. reveni. 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu se cuveni să facă asta!) 4. v. trebui. 5. v. putea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cuvení … Dicționar Român
dezaproba — DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
maşină — MAŞÍNĂ, maşini, s.f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie. ♢ Maşină… … Dicționar Român
metastază — METASTÁZĂ, metastaze, s.f. 1. Apariţie în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într o regiune a corpului situată în altă parte faţă de focarul primitiv. 2. (fon.) Detentă. – Din fr. métastase. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
preta — PRETÁ vb. a se potrivi. (Seminţe ce se preta la cultura forţată.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime pretá vb., ind. prez. 1 sg. pretéz, 3 sg. şi pl. preteáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
unealtă — UNEÁLTĂ, unelte, s.f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acţionat manual sau de un mecanism, care serveşte pentru a efectua o operaţie tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care serveşte la… … Dicționar Român
bandă — BÁNDĂ1, bande, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef. ♦ (Glumeţ) Grup de prieteni. 2. (înv.) Ceată de soldaţi aflaţi sub aceeaşi bandieră. 3. Trupă de muzicanţi, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande,… … Dicționar Român
