clica — clicá (a clica) vb., ind. prez. 3 clicheáză Trimis de gall, 26.12.2007. Sursa: DOOM 2 … Dicționar Român
clica — (Voz onomat.). f. Molusco lamelibranquio marino, dimiario, con valvas iguales, de forma acorazonada, y provistas de surcos radiantes. Es comestible … Diccionario de la lengua española
clica — (Onomatopeya del sonido de la concha al romperse.) ► sustantivo femenino ZOOLOGÍA Molusco lamelibranquio marino, comestible, con dos valvas de forma acorazonada. (Isocardia cor.) * * * clica (de or. expresivo; Laevicardium norvegicum y otras… … Enciclopedia Universal
clícã — s. f., g. d. art. clícii; pl. clici … Romanian orthography
coterie — COTERÍE, coterii, s.f. Grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste şi care urzesc intrigi şi alte acţiuni reprobabile; gaşcă, clică. – Din fr. coterie. Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 COTERÍE s. v. bandă,… … Dicționar Român
bandă — BÁNDĂ1, bande, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef. ♦ (Glumeţ) Grup de prieteni. 2. (înv.) Ceată de soldaţi aflaţi sub aceeaşi bandieră. 3. Trupă de muzicanţi, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande,… … Dicționar Român
clan — CLAN, clanuri, s.n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legaţi prin relaţii de rudenie şi de limbă. 2. (peior.) Clică. – Din fr. clan. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CLAN s. v. bandă. Trimis de … Dicționar Român
tagmă — TÁGMĂ, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (peior.) Clică, gaşcă. – Din ngr. tághma. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând … Dicționar Român
taraf — TARÁF, tarafuri, s.n. 1. Mică formaţie muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (înv.) Gaşcă, clică. – Din tc. taraf. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TARÁF s. (muz.) (pop.) bandă, trupă, (înv. şi reg … Dicționar Român
şleahtă — ŞLEÁHTĂ, şlehte, s.f. 1. (peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞLEÁHTĂ s. (depr.) 1 … Dicționar Român