- repica
- REPICÁ, repichez, vb. I. tranz. A răsădi la distanţe mai mari plantele tinere, crescute în răsadniţe şi sere, pentru a le asigura condiţii favorabile de nutriţie; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98repicá vb., ind. prez. 1 sg. repichéz, 3 sg. şi pl. repicheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REPI//CÁ repicachéz tranz. (răsaduri, plante din seră etc.) A replanta definitiv (pe locul unde trebuie să se dezvolte normal). /<fr. repiquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez şi repíc. / < fr. repiquer].Trimis de LauraGellner, 15.08.2005. Sursa: DNREPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.