- repatria
- REPATRIÁ, repatriez, vb. I. refl. şi tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absenţă îndelungată (voită sau silită). [pr.: -tri-a-] – v. repatria.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) repatria ≠ a (se) expatriaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se repatria ≠ a emigraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimerepatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. şi pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REPATRI//Á repatriaéz tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE REPATRI//Á mă repatriaéz intranz. (de-spre emigranţi, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absenţă). [pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DNREPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absenţă îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.