remuşcător

REMUŞCĂTÓR, -OÁRE, remuşcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrări de cuget, remuşcări. – Remuşc[are (remuşcare)] + suf. -ător.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



remuşcătór adj. m. muşcător

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic