remuşcare

remuşcare
REMUŞCÁRE, remuşcări, s.f. Mustrare de cuget; părere de rău; căinţă, regret. – Re1- + muşcare (după fr. remords).
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REMUŞCÁRE s. v. regret.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

remuşcáre s. f. muşcare
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REMUŞC//ÁRE remuşcareări f. Părere de rău cauzată de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căinţă; regret. ♢ A avea remuşcareări a-l mustra conştiinţa pe cineva. /re- + muşcare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • remuşcáre — s. f., pl. remuşcäri …   Romanian orthography

  • regret — REGRÉT, regrete, s.n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei fiinţe, de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte nesocotite; p. ext. remuşcare, căinţă. – Din fr. regret. Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX 98  REGRÉT s.… …   Dicționar Român

  • conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… …   Dicționar Român

  • căinţă — CĂÍNŢĂ, căinţe, s.f. Părere de rău, regret, remuşcare. – Căi + suf. inţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂÍNŢĂ s. v. regret. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  căínţă s. f. (sil. in ţă), g. d. art. căínţei; …   Dicționar Român

  • compuncţiune — compuncţiúne s. f., pl. compuncţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COMPUNCŢIÚNE s. f. 1. pocăinţă, umilinţă; remuşcare. 2. (ir.) gravitate afectată. (<fr. componction) Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • căi — CĂÍ, căiesc, vb. IV. refl. A i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaşte că a greşit. ♦ tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CĂÍ vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se …   Dicționar Român

  • mustrare — MUSTRÁRE, mustrări, s.f. Acţiunea de a (se) mustra şi rezultatul ei; dojană. ♦ Sancţiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu şi a îndeplinit obligaţiile de serviciu şi căruia i se recomandă să ia măsuri de… …   Dicționar Român

  • muşca — MUŞCÁ, muşc, vb. I. l. tranz. A apuca cu dinţii şi a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâşiind). ♢ expr. A şi muşca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A şi muşca limba (sau buzele) = a şi ascunde un sentiment …   Dicționar Român

  • pocaianie — POCAIÁNIE, pocaianii, s.f. 1. (înv.) Pocăinţă. ♦ Una dintre cele şapte taine ale Bisericii creştine. 2. (înv. şi reg.) Penitenţă pentru ispăşirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferinţă, chin. [pr.: ca ia . – var.: (înv. şi reg.) pocánie …   Dicționar Român

  • pocăială — POCĂIÁLĂ, pocăieli, s.f. (Rar) Pocăinţă. [pr.: că ia ] – Pocăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  POCĂIÁLĂ s. v. căinţă, mustrare, părere de rău, regret, remuşcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”